Pentru Gruia

• Detalii aici

Cel mai prost sms electoral ever

Gata campania, începe distracţia

Gata, am scăpat de pseudo-campania electorală. Ieri seară am primit ultimele două brichete. În 10 minute am reusit să dau jos inscripţiile de pe ele, deci vor fi utile :)

Nebunia, însă, abia începe. Mâine, oamenii vor descoperi că nu au pe buletinele de vot candidaţii care s-au rotit pe la televiziuni. Sau nu cei pe care i-au văzut cel mai des pe afişe. Sau nu cei care le-au dat o pungă lină când au fost la piaţă, pentru ca piaţa e în alt colegiu.

De mâine seară începe aşteptarea. Exit-poll-urile vor da doar procentele partidelor la nivel naţional, nu mandate câştigate, nu colegii portocalii, roşii, galbene sau verzi. Şi va dura vreo 2-3 zile până se vor număra toate voturile din toată ţara astfel încât să se ştie cine a depăşit pragul electoral şi, astfel, ce candidaţi dintre cei votaţi cu cel puţin 50%+1 îşi păstrează colegiile. Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi închipuiţi-vă ce va ieşi într-un colegiu în care un candidat PNG obţine 60-70-80%, dar partidul nu trece de pragul electoral. Sau care va fi atmosfera în colegiile cu populaţie majoritar maghiară dacă UDMR nu trece de pragul electoral.

Va veni apoi nebunia redistribuirii. Pentru că partidele au preferat să nu lase întreaga decizie în mâna alegătorului. Dar pentru asta îşi vor primi pedeapsa atunci când vor trebui să le explice oamenilor de ce, într-un colegiu, candidatul care a obţinut 49% din voturi a pierdut alegerile în faţa celui care a obţinut doar 30%. Vor trebui să explice de ce durează o săptămână să afle rezultatele alegerilor, timp îndeajuns pentru analiştii şi politicienii care se vor perinda pe la televiziuni spunând că se măsluiesc rezultatele.

Deci, după cum spuneam, începe distracţia. Mai ales că, o dată cu aflarea rezultatelor finale oficiale, nu urmează liniştea. Urmează Guvernul. Altă distracţie.

Pericolul românismului

Dezbaterea isterică din jurul vaccinului anti-cancer cervical are la bază două mari eşecuri. Unul este al nostru, ca oameni. Al doilea este al capetelor ce ar trebui să fie luminate şi să conducă ţara.

Noi suntem specialişti în orice. Mai ales dacă acel orice este un subiect dezbătut într-o emisiune tv. Ştim mai bine, intuim mai bine, ne pricepem mai bine decât orice specialist. Iar orice scenariu, oricât de fatasmagoric, este adăugat de cineva teoriei noastre, îl vom îmbrăţişa
şi-l vom ridica la rang de adevăr absolut.

"Mi-a povestit mie cineva" sau "am auzit de la cineva" au dispărut în limbajul cotidian al dezbaterilor. Traficăm adevăruri, nu păreri. De câte ori aţi auzit, în timpul ultimelor două isterii (vaccinul si acceleratorul de particule) sintagma "eu cred că"? Niciodată. Pentru că acel "cred" anulează "specializarea" interlocutorului.

Şi, tocmai pentru că avem fitilul scurt şi uşor inflamabil, avem nevoie de capete luminate care să ne ghideze. Dar ce ne facem când se stinge lumina din capetele respective?

Câte becuri s-au ars în Ministerul Sănătăţii de s-a ajuns la o încercare de impunere cu forţa a unui vaccin? De câte scurtcircuite a fost nevoie pentru a pune lupta politică înaintea sănătăţii unor oameni? Cum e posibil să fuţi (pardon my french) o întreagă campanie de vaccinare doar de dragul campaniei electorale? Şi, după ce te împuşti singur în picior, cum e posibil să îi blamezi, bâlbâindu-te, pe părinţii care refuză?

Păi, boule din minister, părinţii refuză pentru că tu nu ai ştiut să le explici ce dracu' e cu vaccinul ăsta. Pentru că ei au fost expuşi doar la informaţii tabloide, că altele n-au avut de unde să ia. Pentru că ai făcut campanie de informare printre medici, nu printre părinţi, cretinule. Părinţii refuză din neştiinţă, în timp ce tu ai vrut să le bagi pe gât un vaccin din interese politice, imbecilule.

Există şi vor exista întotdeauna peste tot în lume tâmpiţi care să conteste foarte vocal orice. Pentru că sunt şi oameni care văd doar ce e în faţa ochilor. Care cred că pot controla totul pe lume. În faţa cărora argumentele logice şi cu dovezi palpabile nu au valoare, pentru că neuronul lor e ocupat cu scandările. Dar ei nu sunt majoritari.

În România, campania de vaccinare este un fiasco total. Şi acest fiasco e mai periculos decât dacă încercarea nu ar fi existat. După o asemenea isterie e nevoie de o campanie de informare mult mai puternică şi mult mai personalizată. E nevoie de abordarea fiecăruia dintre cei care refuză vaccinul. Nu pentru a li se impune în vreun fel opţiunea contrară. Ci pentru a-i face să asculte. Masele sunt mai greu de supus. De acum, munca trebuie făcută de la om la om.

Omul e influenţabil, dar nu îşi schimbă părerile la nesfârşit. Prima părere şi-o formează repede. Iar un popor care încă abia învaţă să ia decizii va îmbrăţişa cel mai uşor poziţia anti-sistem, orice ar însemna asta. Cel mai greu e să întorci pe cineva de la "nu", la "da". Să nu faci ceva e mult mai uşor decât să faci ceva.

Dar, peste 5-10-20 de ani, când una dintre fetiţele care nu se vaccinează acum se va infecta cu HPV şi îşi va întreba părinţii "de ce nu m-aţi vaccinat?", oare ce vor răspunde aceştia?

P.S. Câţi dintre părinţii care se isterizează la televizor refuză cele 5 (cinci) runde de vaccinare împotriva poliomielitei? Şi asta în condiţiile în care efectele adverse ale vaccinului antipolio sunt mult mai periculoase şi mai frecvente decât cele ale vaccinului anti-cancer cervical...

Caţavencii încearcă o campanie

O idee pe care nu o poate avea oricine

(via Ciprian Dragoş)

Gelu Străjeru' şi candidatul fără legătură

• Personajul de mai jos şi-a împânzit colegiul cu afişe cu "Gelu Străjeru apără castelu'", are şi un joc care se numeşte asemănător şi a lansat şi prăjitura Gelu Străjeru'. Atâta doar că pe el îl cheamă Gheorghe. Şi Ciubotaru. Da' cine se mai încurcă cu amănunte de-astea? Las' să caute botoşănenii numele Gelu pe buletinul de vot :)
• Imaginea de mai jos e coperta broşurii sale electorale.
  

Şi totuşi, cine e candidatul?

• eu înţeleg că e Isus Cristos.

O piţipoancă se vrea deputat

Să ne înţelegem de la început: sunt ardeleancă; sunt mai mult de jumătate unguroaică (da, mai mult de jumătate); am învăţat mai întâi maghiara şi abia apoi româna; până mi-am făcut buletin mi-am petrecut toate vacanţele de vară într-un sat din Harghita. Asta ca să nu-mi vină nimeni cu acuzaţii de şovinism.

Ce voiam să zic? A! Cu tot backgroundul meu, tot nu înţeleg un lucru: dacă te trimite UDMR să candidezi pentru colegiul din Americi+Australia, cui te adresezi vorbind ungureşte? Cam ce faţă face un român din Uruguay când te aude că vrei să-i câştigi votul vorbindu-i în limba lui Petofi Sandor? Dacă erai candidat în colegiul care cuprinde şi Ungaria, înţelegeam şi tăceam. Da' aşa.... Ştie cineva câţi maghiari din România au plecat din ţară cu altă destinaţie decât Ungaria? Că maghiarii plecaţi din Ungaria nu se pun. Da' poate că piţi nu ştie asta.

Acu', lăsând la o parte problemele de limbaj, cum vrei tu să convingi pe cineva să te voteze, indiferent dacă are aceeaşi limbă maternă ca tine, când ţi se dau 4 minute jumate să vorbeşti şi nu zici decât despre cântat? Care e relevanţa politică a faptului că ai avut aproape 2000 de concerte? Cum o să faci tu să se audă vocea românului din diasporă, prin solfegii?

Despre cine vorbesc? Despre o piţipoancă (mnoa că nu ştiu cum se traduce cuvântul ăsta, poate nu mă înţelege şi irosesc o postare aiurea). Despre una care se recomandă singură, de la bun început," cântăreaţă ardeleancă". Vedeţi mai jos.

Iată ce înseamnă asumarea opiniei. Sau a banilor? :)

Geoană (de) 2 lei

autorul şi versurile
(mulţumesc Atti)

Să curgă penibilităţile râuri-râuri

• reactivat penibilele electorale STOP aşteptăm gâlme STOP cât mai multe STOP să râdem de ei STOP după aia râd ei de noi STOP

Alege-ţi stăpânii cu grijă, episodul 2

• liber la pariuri: de data asta ce-o să scornească CNA pentru a-l interzice?

(via Petreanu)

Pe bune, astea-s clipurile lui Crin Antonescu şi Ludovic Orban?

În afară de o prezenţă vizuală fără niciun schepsis şi de un discurs fără niciun conţinut, mie mi-au mai plăcut următoarele:

• clipul lui Orban - "cetăţenii din zonele unde trebuiau să le reprezinte" (00:15) şi "voi reprezenta cei care fac parte din colegiul meu" (00:30)
• clipul lui Antonescu - pocnitura de la secunda 5 şi scurtul sincron cap-baloane (0:40)

Mă, mai bine bateţi-vă să ne convingeţi să votăm

Ştiu, am zis că nu mai scriu despre campania electorală. Da', dacă e s-o luăm practic, acu scriu despre lipsa ei :) Deci nu-mi încalc întocmai zicerea.

De fapt ce vreau eu să zic e că nu se luptă nimeni pentru votul meu. Se luptă între ei cu pumnii, da' pe mine cui mă lasă? A început campania de mai bine de o săptămână, iar la mine în colegiu sunt, pe vreo două străzi principale, nişte bannere laterale cu PNG-ul şi unul transversal cu PNL-ul. Am văzut vreo două zile un cort al PSD-ului, acu a dispărut.

PD-L nu se dezminte: aşa cum la locale n-am văzut nimic, nici acu nu s-a obosit să apară printre blocuri. Între timp şi sediul de partid de pe Iancului a dispărut. Cât despre PRM sau UDMR, n-am văzut veci vreo urmă de ei. Fluturaşi, baloane, calendare, pliante, găleţi, pungi? Vezi să nu. O fi din cauza crizei financiare :)

Mnoa, deci de ce să mă facă pe mine cu ou şi cu oţet lumea că instig populaţia să nu se ducă la vot? Pe cine naiba să votez? Pe ăia care s-au bătut ca descreieraţii joi seară sau pe ăia care n-au nici măcar atâta interes încât să se prezinte în faţa ălora de pun ştampila?

Nu mai vorbesc despre campania electorală

• Ieri am zis că nu prea sunt clipuri de care să se facă mijto şi hop au început să apară.
• Aseară am zis că nu se vede că e campanie şi hop au început să se bată. Taman la mine în colegiu!

Şi totuşi există

• taman pe când ziceam că e marfă slabă de făcut mişto la clipurile electorale, am găsit asta

• dacă nu auziţi nimic, nu vă impacientaţi, aşa pare să fie clipul.
• ce nu pricep eu deloc e legătura între Cluj şi cianură. şi nici câţi ani vechime are poza folosită în clip :)
• pentru necunoscători, mesajul clar e în maghiară. varianta în română e doar o adaptare ciudată.
  

Cât de penibil e să imiţi şi să o faci şi prost?

Ce-a imitat? Vezi aci.

Primele alegeri post '89 fără PNŢCD

N-am fost niciodată ţărănistă, deşi îi port şi acum stimă lui Corneliu Coposu. Singura apropiere de curentul reprezentat de acesta erau certurile din timpul şcolii, în 1990, când mă războiam cu colegii care adoptaseră sintagma "partide isterice" când venea vorba de PNŢ sau PNL. Acum, de fapt, le dau dreptate: sunt partide isterice. PNL e şi bipolar, dar despre asta într-un episod viitor.

Nici măcar nu pot spune că ştiu cam în ce stadiu de încurcare mai sunt iţele partidului în momentul ăsta. Ştiu, ca orice consumator de politică, doar că se ceartă între ei. Exact aşa cum fac din 2000 încoace. Şi că, dacă faci greşeala să-i întrebi de strategie şi planuri de viitor îţi vor vorbi, inevitabil, de PDSR (nu PSD), de PD (nu PD-L) şi de felul în care aceste partide le-au irosit şansa din timpul guvernării 1996-2000.

PNŢCD va figura, cu siguranţă, drept partidul cu cea mai abrupta ascensiune şi cea mai cruntă cădere în istoria modernă a României. Din talentul crescut naţional şi prin moartea lui Corneliu Coposu, au devenit speranţa de care acum râde toată lumea.

Hai să fim serioşi, avem fiecare măcar un prieten ţărănist de care să mai facem mişto din când în când. Prieten care, după vreo doi ani de stat în cumpănă, a ajuns să râdă singur, cam amar e drept, de formaţiunea pe care a sprijinit-o moral la un moment dat.

Şi, pe tot fondul de miştocăreală, de ochi daţi peste cap de fiecare dată când vreun ţărănist încerca să scoată capul să zică ceva, inevitabilul s-a produs: ultima zi de depunere a candidaturilor pentru parlamentare tocmai trece, iar ţărăniştii n-au cum să-şi înregistreze listele de candidaţi. De fapt, cam câte semnături or fi reuşit ei să strângă?

După opt ani de agonie cruntă, PNŢCD se pregăteşte să-şi dea ultima suflare fix în mijlocul scenei, dar într-o sală goală şi întunecată, prin molozul rămas de la ultima încercare de renovare.

Hehe, va fi o campanie distractivă. Nu că?

(ultimele 3 via)