Niciodată nu mi-a plăcut Eminescu

Versurile lui nu-mi spun nimic. Mi se par oribil de preţioase, lemnoase, libidinoase, siropoase şi, pe alocuri, absolut manelistice. Nu rezonează cu nimic din ce am simţit în cei 30 de ani de viaţă. Poate-mi vor plăcea când mă va păli senilitatea, pe la 80 de ani.

Au fost un chin anii de şcoală, în care ridicarea în slăvi a "poetului nepereche", a "luceafărului poeziei", a "poetului naţional şi universal" era capitol obligatoriu în planul de lecţii al oricărui profesor de română pe care l-am întâlnit. Şi să mor de era vreun an în care lipseau aprofundările pe tema asta. Era blasfemie să-i spui unui profesor de română că Eminescu e un zero, că aprecierea lui ţine de fiecare persoană şi nu poate fi nimeni declarat poet naţional, din acelaşi motiv pentru care nu poate fi declarat nimeni cântăreţ naţional sau actor naţional. "Vai, dar cum, dar ce, dar nu se poate!" era răspunsul evident al literaţilor din şcoală, aceiaşi care, întrebaţi despre boala psihică a poetului, ziceau că n-au auzit de aşa ceva. Argumentele legate de subiectivismul individului când vine vorba despre un act artistic de orice fel nu-şi mai aveau locul.

"N-am atins gradul de inteligenţă necesar pentru a-l înţelege pe Eminescu" ziceam printr-a doişpea, cu intenţie ironică, dar chip serios, astfel încât profesoara se declara mulţumită de compromis.

Habar n-am ce scrie acum în manualele de limba română. Habar n-am ce zic acum profesorii de română despre Eminescu. Mă îndoiesc că l-au dat jos de pe soclu. Mă bucur doar să văd că, deşi e 15 ianuarie, nu aud la fiecare buletin de ştiri că se împlinesc nu-ştiu-câţi ani de la naşterea lui.

"Bună seara, prieteni!" face 50 de ani :)

APDEIT: Pentru că m-a linkuit Mihnea, tre să scriu şi câteva vorbe, ca să nu fi venit nimeni aici degeaba.

Şi atunci am să zic că, în afară de tot ce se poate spune despre vocea lui Cristi Minculescu sau despre importanţa lui în muzica românească, mie-mi mai place şi relaţia lui cu publicul. De la micile şi numeroasele gesturi de afecţiune făcute către publicul care îşi demonstrează dragostea şi până la atitudinea absolut omenească face 2 face. Şi-mi place că nu aud cum că ar apărea în tabloide, că acceptă cântări în locuri în care alţii strâmbă din nas şi că niciodată nu înşeală când e vorba de bis-uri :) Na.

Şi în loc de la mulţi ani eu îi urez să ne vedem la Băneasa şi la Iris 50. Şi la 60. Şi la 70. Şi după aia să se vadă cu alţii, că eu sigur n-oi mai fi :)