Din atâţia blogi şi bloage,
Mulţi mi-s dragi şi mulţi mi-s drage,
Că de mult ce mă blogesc
Şi mai mult le îndrăgesc.
Cheful de ne-scris vine tiptil şi loveşte când nici nu te-aştepţi. Durează mult, da' nu doare. Cel mai greu e să-l convingi să plece, să faci legătura aia dintre creier şi degete, să downloadezi de la mansardă toate gândurile care ţi-au trecut prin cap. Dar dacă gândurile astea n-au relevanţă? Dacă tot cheful de ne-scris le-a modificat, ca un soi de Hawthorne effect aplicat pe dos? Cum distingi dacă printre gândurile astfel contrafăcute s-a strecurat şi unul adevărat? Şi, de fapt, chiar dacă l-ai identifica, de ce să-l zici? De ce să încalci intimitatea gândului făcându-l public?
2 comentarii:
Bai ce ne-ai mai speriat! Sa nu mai dispari veci asa, ca patrupedu'n ceata!
Noroc cu siru ala de intrebari, ca asa stiu ca esti tu. Altfel credeam ca ti-o hacuit careva blogu -)
hihihi dada, io-s, fetiţa cu întrebările :)
da' ştii că n-am mai avut întrebări d-alea existenţiale de multă vreme? hm, oare s-or fo terminată?
Trimiteți un comentariu