Există momente în viaţă când îţi doreşti să te enervezi. Vrei să fii turat că întri la şef să ceri mărire de salariu, dar afară e primăvară, a ieşit soarele şi ciripelele păsăresc. Vrei să-ţi baţi nevasta, dar tocmai s-a ieftinit vodka la crâşma de lângă bloc şi vecinul Mitică ţi-a zis un banc bun cu Băsescu. Vrei să mergi pentru a şaptea oară în audienţă la Oprescu, dar şeful tocmai te-a lăudat şi ai avut o super partidă de sex de dimineaţă.
Confruntarea cu şeful, nevasta sau primarul necesită o stare de iritare care nu se obţine uşor. Se întâmplă să te întâlneşti cu ea în trafic, dar trece prea repede. Şi-atunci, care e soluţia? Simplu: du-te la o instituţie a statului să-ţi rezolve o problemă. Cu cât e mai simplă şi mai logică problema, cu atât va dura mai mult contactul tău cu funcţionarul public şi cu atât va fi mai mică şansa ca acesta să rezolve ceva.
Celor din Bucureşti le mai ofer o soluţie: filiala Electrica de pe Şoseaua Pantelimon nr. 253. Fără nicio problemă de rezolvat, doar mergeţi înăuntru, aşezaţi-vă pe bancă şi fiţi atenţi la ce se întâmplă în jurul vostru vreo o oră. Vă faceţi plinul de nervi pentru o săptămână.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Cred ca se potriveste urmatorul articol de pe blogul meu:
Justitie de 15 bani
Vineri, 13 februarie, anul de graţie 2009, am ajuns cu treburi pe linie de serviciu, la Judecătoria Vişeu de Sus, Maramureş. Ziua de 13 nu avea să fie cu ghinion numai pentru mine.
Tot vineri, 13 februarie 2009, la Vişeu de Sus, au fost arestaţi vestiţii scandalagii care au grăbit pensionarea procurorului şef, pe motiv că acesta a fost filmat când îi trimitea „să jure la popa” că în vecii vecilor nu vor mai face scandal şi nu vor agresa poliţişti.
Eu aveam de copiat câteva pagini dintr-un dosar civil, important pentru instituţia la care lucrez. Intru la poştă să cumpăr 9 timbre judiciare de 15 bani. Fără aceste timbre, conform legii, nu este posibilă eliberarea de copii din dosar. Mi se spune că nu au timbre. Nu-i nimic, caut în altă parte că doar este vorba de nişte timbre de 15 bani, nu de timbre de colecţie. Peste tot mi se răspunde că nu există timbre judiciare. Gluma se îngroaşă, încep să apelez la avocaţi, la prieteni, dau vreo zece telefoane.Timbre ioc. Aflu cu stupoare că este criză de timbre judiciare în tot judeţul. Nu-mi vine să cred că mersul justiţiei este afectat de nişte amărâte de timbre. Colegul meu de muncă din Baia Mare, scotoceşte prin sertare şi găseşte câteva timbre. Se oferă să-mi aducă „preţioasele timbre”. Cu timbrele de 15 bani în mapă, trece Munţii Gutâi prin Cavnic, o ia pe Valea Izei, trece Dealul Bocicoel şi ajunge la Vişeu. Ajungem în fugă la registratură dar „ghinion de neşansă”. Doamna de la registratură tocmai şi-a încheiat programul de lucru. Simt cum îmi creşte tensiunea arterială şi-mi vine să mănânc timbrele de 15 bani, în locul medicamentelor antihipertensive.
Mă calmez rapid, gândindu-mă la faptul că aş putea să ajung la spital iar acolo există posibilitatea ca medicii să nu aibe tensiometru. Fără problema rezolvată, mă întorc acasă şi intru pe internet, de unde aflu că atât criza economică cât şi criza de timbre judiciare de 15 bani s-a extins în toată ţara.
Vorba lui Mircea Badea: „Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”.
www.beuca.wordpress.com
Trimiteți un comentariu