Specialiştii, să-i aplaudăm

În presă e mare viermuială. Disponibilizări, restructurări, tăieri de salarii. În condiţiile date, toată lumea încearcă să-şi demonstreze capacităţile şi talente nebănuite ies la iveală.

Spre exemplu, într-o redacţie quality care nu disponibilizează, dar reduce de prin părţile esenţiale, reporterii pot s-o ia razna scriind o simplă ştire. Pentru că vine primul specialist şi dă o indicaţie preţioasă: informaţia din titlu să se regăsească în şapou. O fi opţiunea editorială a publicaţiei. Ştirea e scrisă şi predată. Nu trece multă vreme şi vine al doilea specialist: cine v-a zis să spuneţi acelaşi lucru în şapou ca în titlu? Reporterul începe să fie debusolat. Ca să nu-şi revină prea repede, intervine şi al treilea specialist: şapoul să nu fie o continuare a titlului. Confuzia tinde să se generalizeze. Astfel că vine al patrulea specialist: nu mai scrieţi în titlu o informaţie care să se regăsească în şapou şi în prima frază din text.

Repet. toate acestea se referă la o ştire. Nu o anchetă complexă, nu un reportaj, nici măcar un articol mai răsărit. Nu insist asupra regulilor jurnalistice, asupra piramidelor inversate sau nu, e treaba fiecărei instituţii ce vrea şi cum îşi alege să scrie. Dar, totuşi, nu ar fi mai bine să îşi informeze toţi specialiştii, astfel încât să dea toţi aceleaşi sfaturi?

Oricum, dacă aveaţi impresia că totul se rezumă la şapou, vă înşelaţi. Nici titlul unei sărmane ştiri nu e clar cum trebuie scris. Specialiştii au revenit cu cereri ba să fie lungi şi explicite, ba că cine a scris titlul ăsta lung, ba că daţi mai multe detalii în titlu că nu se înţelege.

Şi se miră cineva că sărmanul autor a ajuns acasă obosit după ce s-a muncit pe o singură şi sărmană ştire?