miercuri, 4 februarie 2009

Apropo de Rus

  • Mă enervează băltirea, mlaştina indiferenţei şi rutina cea care te înghite încet, nu suport stagnarea şi lenea gândirii, în politica, dar şi în viaţă. Mi-a dragi poeţii şi toţi cei care pot visa frumos şi gratuit, dar prefer ca în fiecare zi din viaţa mea să desenez un proiect la care să-i clădesc imediat fundaţia.
  • Visez încă la renaşterea României pornind de la modelul ardelenesc de convieţuire şi solidaritate comunitară.
  • N-o să obosesc în a crede că dacă se va cerne clasa politică şi poporul român va cunoaşte perioade mai lungi în care să fie condus de oameni politic serioşi, responsabili, cu frică de istorie, atunci schimbarea la faţă a României va fi o lucrare asumată cu putere de fiecare român. O naţiune nu devine liberă prin lege.
  • Responsabilitatea se transformă în solidaritate atunci când cetăţenii renunţa la inerţie, la pasivitate, la fatalism şi compromis.
  • Am învăţat că viaţa este prea scurtă ca să o mai ocupăm cu energiile negative ale revanşelor de tot felul, aşa încât sunt cu privirea mereu îndreptată înainte, ceea ce mă fereşte de ură şi alte forme ale întoarcerii inutile într-un trecut care va mirosi mereu a hoit.
Ioan Rus - Tribut plătit speranţei, 2009

P.S E absolut interesant ca, având mintea şi cunoştinţele de acum, să vezi ce spunea un om în interviuri acum 2-3-4 ani. Recomand perioada 2006-2007 şi declaraţiile despre colaborarea post-electorală :)

Niciun comentariu: