marți, 30 septembrie 2008

Despre castanii din Baia Mare, fără petiţii şi prostii

Cică tre să scriu de castanii comestibili din zona Băii Mari, că mai au umpic şi dispar. Apăi asta nu-i ştire, sincer. Că se ştie de situaţie de o grămadă de ani (pentru cine nu-i din zonă, bref: castanii comestibili au o formă de cancer de scoarţă. tratamentul ar fi costat mai puţin dacă era aplicat când s-a descoperit situaţia. cică acuma deja costă mult de tot. plus că boala a început să se extindă şi la alte tipuri de cocaci).

Acu, că tot a fost Sărbătoarea Castanelor în Baia Mare, a sărit şi citynews în schemă cu o petiţie să salveze castanii. Păi, mă fraţilor, salvaţi castanii, nu vă pierdeţi vremea cu petiţii online. Nu costă nimic, da' nici nu valorează nimic. Pe lângă că n-au absolut nicio putere juridică, nici nu au rost în strategia locală. Că ar folosi dacă, prin mediatizare, ar sări unii de prin alte zone în ajutorul celor din Baia Mare. Da' în situaţia asta n-au de ce să sară. Castani comestibili există şi în alte zone din ţară. Mai mulţi şi mai sănătoşi. Că nu zice nimeni că specia din Baia Mare e superioară celei din Tismana, de exemplu. Doar nu crede cineva că o să sară alde Becali şi pac-pac o să plătească tratamentul şi-o să şi roadă scoarţa aia bolnavă.

Multe vorbe, nimic constructiv, cam la asta se rezumă în general campania asta.

Mă fraţilor, da' nu era mai coerent să vorbiţi voi, ca nişte ziarişti ce sunteţi, cu specialişti din domeniu, din România, din străinătate, din zone în care boala asta a mai făcut victime? Să zică ăia care e soluţia în momentul ăsta? Că un tratament, o dată întrerupt, nu se poate relua ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, că nu-i curent electric. Sau, cine ştie, poate există prin UE vreun program care se poate aplica în cazul ăsta.

Io cred că, de fapt, problema posesorilor de livezi de castani e că soluţia cea mai potrivită ar fi tăierea tuturor copacilor bolnavi. Că doar la om aşa faci când are cancer, nu? Dar cum să lase omul banii pe care i-i aduce castana?

În cazul plantaţiilor aflate în proprietatea statului, nu văd problema, de fapt. Se taie copacii bolnavi, se scot rădăcinile, se replantează alţi castani.

În ceea ce-i priveşte pe posesorii particulari, însă, tare mi-e teamă că stă omu' şi se uită cum moare copacul şi după aia stă cu mâna-ntinsă la stat să-l ajute. Ceea ce nu e OK. Proprietarule, proprietatea pe care o ai implică şi riscuri, deci asumarea ghinionului. Ţi-ai băgat picioarele, te-ai zgârcit la nişte lei şi nu ţi-ai asigurat "recolta"? Ghinion. Ai văzut că-ţi moare copacul şi te-ai zgârcit în continuare, sperând că te ajută statul? Ghinion.

Până la urmă eu nu înţeleg, ce preferaţi? Câţiva ani cu castane puţine sau peste câţiva ani castane deloc?

Io cre'că încă nu-i târziu, mai ales că tocmai dau rod castanii. Cei din domeniu ştiu că luna octombrie e optima pentru plantarea de castani. Deci spor la treabă.

Niciun comentariu: