luni, 21 iulie 2008

Dilemă

  • Nu pierdem prea multă energie străduindu-ne să nu supărăm pe nimeni? Nu e mai sănătos să-i spui unui om că n-are dreptate decât să dai din cap şi să zâmbeşti aprobator doar pentru că "lasă că şi-aşa n-are rost"? Nu e mai sănătos să strigi când îţi vine să strigi şi să zâmbeşti doar atunci când îţi vine să zâmbeşti?

2 comentarii:

Anonim spunea...

eu - evident ca nu e recomandare pentru nimeni, ci cum simt eu sa ma comport - fac asta cu "nesuparatul" in cazul oamenilor cu adevarat dragi, in momente in care stiu ca sinceritatea mea i-ar rani intr-un fel.
da, in cazurile alea prefer sa nu zic lucrurile pe sleau. un compromis cu mine, cu ei, cu adevarurile care ar fi cinstit sa fie spuse.
ioi, acu vad ca e retoric tot ce ai scris:). damn, cum nu stiu io sa citesc mai bine!
ma rog, un sirop truistologic la vremea lui e binevenit, nu ca? bine, asta nu exclude berea:).
:x

Tiribonflax spunea...

mnoa asta cu oamenii dragi iese din discuţie. o dată că lor nu li se aplică legile generale ale lumii, iar a doua oară că dacă se supără cu adevărat când le zic părerea mea sinceră înseamna că nu mă cunosc prea bine, deci nu-mi sunt, de fapt, apropiaţi. cu adevărat adică chiar să ţină supărarea, că de-alea de 5 minute nu se pun :-D