luni, 21 iulie 2008

La birou

  • Urăsc noncoversaţiile de la birou. Ştiţi voi, discuţiile alea în care niciunul nu zice nimic, dar totuşi fiecare are impresia că a dat dovadă de maximă informare, inteligenţă, ajutor şi mai ales umor. Dimineţile de luni sunt cele mai agasante. Chiar cred că există oameni care îşi pregătesc tot weekendul subiectele cu care să înceapă săptămâna. Şi nu poţi scăpa de ei.
  • Aţi observat că cele mai multe bancuri proaste le auziţi la birou? Şi nu pentru că petreceţi mult timp acolo, că doar nu lucraţi într-un teatru de comedie. Ci pentru că glumeţii de serviciu se străduiesc atât de mult să rămână cu titulatura asta încât nu-şi pot permite să treacă o zi fără să facă nişte poante. Pe principiul "cântă prost, da' măcar cântă tare". Şi accepţi toate glumiţele pentru că ştii că printre ele, măcar din când în când, se nimereşte şi câte una bună, pe care s-o spui şi tu mai departe. Într-un alt cerc tu eşti cel care se străduieşte să păstreze titulatura de glumeţ de serviciu.

P.S.
Sunt puţin ciufută. O parte din prietenii mei sunt în concediu, alţii sunt ocupaţi având grijă de copii mici. Vreau şi eu măcar una dintre variante. În plus, messengerul refuză să se deschidă, să am parte măcar de prietenii care-s la muncă, dar departe.
P.P.S. A pornit messul. O fi un semn că urmează vacanţa şi copilul?

Un comentariu:

Dani spunea...

nu cred...semnele ale le cauti in alta parte... pe mail sau in stele