Mi-e teamă de dorinţa lui de a-şi impune părerile, de cheful permanent de ceartă şi de dubla măsură cu care cântăreşte. Oamenii care-l apără sunt intelectuali sinceri şi dornici de stârpirea răului. Cei care-l atacă sunt biete marionete hrănite cu plicuri cu bani.
L-am cunoscut pe Băsescu în mai multe ipostaze. De parlamentar plecat în teritoriu, hâtru şi bun de chef. De primar de Bucureşti, cu interviuri programate aproape de miezul nopţii. De candidat popular, cu zâmbetul pe buze şi răbdarea la el. L-am votat.
De mai bine de trei ani, însă, Băsescu are răbdare doar cu oamenii care-i pupă tălpile. Am crezut că e o schimbare care doar s-a întâmplat să se nimerească peste mandat.
Dar anul trecut l-am văzut din nou pe Băsescu cel răbdător şi zâmbitor. Era în luna de dinaintea referendumului pentru demiterea sa. Ştia din nou să glumească, chiar şi cu presa. Toate astea au dispărut după referendum.
L-am revăzut vineri seară pe Traian Băsescu. Încerca să mă convingă că vorbeşte ca părinte, ca şi cap de familie. Nu mă mai păcăleşte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu