Nu ştim şi nici nu ne interesează să vedem macro. Nu ştim să evaluăm efectele acţiunilor noastre decât până la propria burtă. În rest, ne doare la bască. Că e vorba de efecte pe termen lung sau de efecte asupra altor fiinţe de pe planetă, ne-doa-re-la-bas-că!
La Chinezu, un anume Ştefan spune că a fost (sau este) profesor într-un liceu din mediul rural şi recunoaşte "cu francheţe" că a dat palme elevilor că se săturase de dat note mici şi de pus absenţe nemotivate. (Trăiesc eu într-o lume paralelă? Păi nota mică şi absenţa nu sunt singurele arme ale profesorilor?)
Luând cazul în speţă, să acceptăm prin absurd că o palmă dată de-un profesor poate devia măcar cu câteva grade drumul tânărului care se-ndrepta vertiginos spre cine ştie ce destin neguros. N-o să iasă un doctorand în drept din copilul ăla, dar măcar nu ajunge-n puşcărie înainte de 20 de ani.
Cât de vinovat se va simţi, însă, profesorul, când, 10-15 ani mai târziu, copilul acelui tânăr va ajunge la spital cu maxilarul rupt pentru că taică-său şi-a adus aminte că o palmă poate face minuni?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu