Costel Busuioc nu este al nostru

Costel Busuioc este al familiei lui, al satului lui, al prietenilor lui din Spania şi al românilor din Spania. Nu e, însă, al meu, al tău sau al lor, al celor din scaune înalte.

Ce-am făcut noi pentru Costel Busuioc? I-am dat o palmă peste ceafă şi i-am zis că e urât şi prost. Direct sau indirect am făcut cu toţii asta. L-am alungat din ţară.

Iar acum ne supărăm că nu vrea să se întoarcă? Cu ce drept?

Costel Busuioc are un caracter superb. Chiar se simte onorat că e căutat de preşedinte/premier/ministrul culturii. Dar nu poate să mintă, nu poate spune zâmbind că-şi doreşte să se întoarcă în România, pur şi simplu pentru că nu vrea asta.

N-avem niciun drept să ne mândrim cu Costel Busuioc. Dar nu ne putem abţine. Pentru că în materialul nostru genetic e scris să ne placă să nu facem nimic şi apoi să ne lăudăm cu ce-au reuşit alţii.

Şi ne frecăm deja palmele în aşteptarea momentului în care presa de scandal ne va da primele bârfe murdare despre viaţa lui. Iar dacă se va întâmpla asta, ne vom aduce aminte brusc că am auzit la un moment dat ca Busuioc este pe jumătate ţigan. Şi vai, ce mare ruşine va provoca el de-atunci României.