vineri, 18 septembrie 2009

Dezumanizarea

"Băăăă, bulangiiilor, ajutaţi-mă băăăăă!". O femeie strigă de vreo două minute dintr-un gang de lângă staţia RATB. Bulangiii sunt vreo cinci homleşi, fiecare cu câte-o pungă de aurolac în mână. Femeia iese în fugă din gang. "Băăăă, o căzuuuut, ajutaţi-mă că nu pot să-l ridiiiiic!" Doi homleşi se îmbie unul pe altul. "Hai, bă". Se topesc în întunericul gangului şi se aude cum se opintesc, fiecare trăgând cu câte o mână, că în cealaltă ţin preţioasa pungă cu aurolac. Ajung la doi metri de ieşirea din gang când restul se alarmează. Bărbatul pe care-l târăsc e absolut inert. "Chemaţi salvarea, bulangiilor, că moare, băăă!" Femeia se opreşte din urlat ca să ceară unui trecător o ţigară. Cei doi târâtori proptesc corpul de peretele gangului şi încep să-i smucească haotic mâinile.

"O făcut supradoză, lasa-l că o să se trezească singur". Homlesul pare total indiferent, trage din pungă şi se uită superior la femeia care se agită, fără să mai urle. "Ce supradoză, mă, nu mai spune minciuni". Femeia pare să-şi fi recăpătat măcar o parte din luciditate. "Păi n-aţi mers şi-aţi zis că trageţi împreună?". Se poate face supradoză atât de repede din aurolac? Habar n-am. Totuşi, situaţia pare să nu fie una obişnuită, pentru că încă doi parteneri de pungă încep să strige după salvare.

"Dă să sun la 112". Patroana chioşcului din staţie îi cere fiului ei telefonul mobil, mai degrabă sătulă de urlete decât îngrijorată. "Dă-l dracului, şi-aşa-s prea mulţi". Fiul se uită zâmbind spre agitaţia homleşilor. Mă întind spre telefonul din geantă, gândindu-mă dacă e bine să mă implic în situaţie şi dacă o să am destulă răbdare în cazul în care dau peste vreo dispeceră care n-o să înţeleagă că nu ştiu nici vârsta şi nici istoricul medical al bărbatului căzut. Patroana a făcut însă rost de telefon şi deja a sunat. Surprinzător, nu i se cer multe detalii.

Vine tramvaiul pe care îl aştept deja de 20 de minute. "Pierdem sfârşitul telenovelei". Doi tinerei se hlizesc spre gangul cu homleşi. Las tramvaiul să treacă, sunt prea curioasă să văd cît durează să vină ambulanţa pentru un homles. Sunt întotdeauna scepticul de serviciu, aşa că mă pregătesc de-o aşteptare lungă. Spre surprinderea mea, nu trece niciun minut şi se aude o sirenă de salvare. E SMURD-ul de la garda de pompieri care-i la vreo 300 de metri. Ar ajunge repede, dar pe Pache Protopopescu e coloană compactă de maşini care n-au cum să-i facă loc, cu toată bunăvoinţa şoferilor. Aşa că drumul durează cinci minute. "Staţi, bă acolo, lăsaţi-l să moară. Dă-l dracului, şi-aşa-s prea mulţi." Fiul patroanei pare să se fi fixat bine pe-o idee. Găseşte şi-un partener de bârfă. "Mi-o zis că l-o lăsat femeia şi vrea să se înţepe şi să moară". Deci nu de supradoză cu aurolac e vorba.

Din ambulanţă coboară trei bărbaţi tineri. Au cu ei o trusă medicală şi-o targă. Prezenţa ambulanţei a atras încă vreo 6-7 consumatori de aurolac, plus nişte ţigani din blocul de lângă staţie, plus vreo doi "Mudava Security", plus un câine vagabond cu un picior julit. Mirosul a devenit absolut insuportabil pe o rază de 15-20 de metri în jurul staţiei. Bărbatul inert e pus pe targă şi e dus în ambulanţă. N-are puls. Totuşi, salvarea nu pleacă.

"Tu i-ai băgat acu-n el, lua-te-ar dracu!". Patroana începe să dea în femeia care urlase după bulangii. Femeia stă. Patroana dă ca într-un sac. În cele din urmă femeia reacţionează şi fuge pe cealaltă parte a străzii. Acolo e întâmpinată de vânzătoarea de la magazinul din cealaltă staţie. "Dă-i pe ea, că ea i-o băgat acu-n venă!" Încurajările patroanei o fac pe vânzătoare să o lovească mai cu foc pe femeia care pare că a decis să accepte orice i se reproşează.

Vine din nou tramvaiul, de data asta mă urc în el. E, totuşi, aproape 10 seara. Ambulanţa încă n-a plecat. Unul dintre bărbaţi iese din când în când încercând să ia o gură de aer curat. De la înălţimea tramvaiului văd că singurul care mişcă în maşină e cel care completează fişele. Bărbatul inert nu e intubat, nu are perfuzii. E pe targă, în aceeaşi poziţie în care a fost pus din gang. O fi murit? "Dă-l dracului, şi-aşa-s prea mulţi".

4 comentarii:

Anonim spunea...

"Las tramvaiul să treacă, sunt prea curioasă să văd cît..."
aici ai murit.

Tiribonflax spunea...

toţi cei din povestirea asta au murit în timpul ei. tocmai asta era.

S. spunea...

ti-am zis? ti-am zis.

Tiribonflax spunea...

da, mi-ai zis. acum 5 ani. dar atunci n-am înţeles.