Mi-e tot mai des silă

Mi-e silă de toţi cretinii necunoscuţi pe care-i întâlnesc zilnic prin metrou, de la cei care fac placaje şi dau din coate să ajungă să-şi aşeze curul pe un scaun liber, până la cei care se proţăpesc fix în faţa uşii înainte ca jumătate de vagon să coboare. De sutele de tâmpiţi pe care-i aud zilnic prin oraş înjurând şi hăhăind în gura mare sau pe care-i văd bălind când trece o femeie pe lângă ei. De zecile de nesimţiţi care au impresia că drumurile sunt nişte imense gropi de gunoi pe care ei se pot pişa, iar animalele lor se pot căca. De frustraţii pentru care singura modalitate de a-şi distra unicul neuron e de a bate copiii sau animalele sau de a o da la muie trecătorilor care îndrăznesc să se uite spre ei.

Mi-e silă de toţi politicienii care-şi bat joc de noi şi au impresia că noi nu ne dăm seama. De bucuria pe care o simt ei când îşi spun că ne-au tras-o din nou. De gura lor, strânsă pungă atunci când trebuie să dea ceva de la ei, dar larg deschisă când trebuie să dea vina pe alţii. De cei care mint cu neruşinare şi de cei care se cred Dumnezei. De cei slugarnici, care-s în stare să-şi dea viaţa doar pentru cei care le pot pune pumnu-n gură şi şpiţul în cur. De cei pentru care orgasmul vine doar jucându-se cu nişte mase amorfe de oameni simpli, care nu au nume, faţă sau voce. De cei care-şi dedică viaţa îndobitocirii acelor mase amorfe de oameni, cu singurul scop de a se putea juca în continuare. De cei care-i critică, dar fac la fel. De cei pentru care bunul simţ şi buna credinţă sunt atribute ale fraierilor.

Mi-e silă de toţi jurnaliştii care au creierul plin de răspunsuri, în loc de întrebări. De cei care au pierdut orice legătură cu lumea reală şi trăiesc într-o bulă din care au pretenţia că ştiu mai bine ce vrea omul de pe stradă. De cei care consideră minima documentare pierdere de vreme, pentru că, nu-i aşa, ei le ştiu pe toate. De cei care înghit toate găluştile care li se aruncă şi le borăsc înapoi în spaţiul public pentru a da impresia de atotcunoscători. De cei pentru care nicio greşeală a lor nu e semnificativă, dar o greşeală a altuia e capăt de lume. De cei care aleargă să fie primii care dau o informaţie, nu primii care dau o informaţie adevărată. De cei care nu ştiu să argumenteze, ci doar să se răstească.

Mi-e silă să scriu de toţi cei de care mi-e silă.