Ce uităm în fiecare an la Eurovision

• că sintem printre puţinele ţări pentru care concursul ăsta reprezintă ceva important. Din lipsă de alte forme de cultură, din lipsă de interes pentru ceva mai educativ, din lipsă de neuroni pentru alte activităţi - habar n-am.
• că pe noi nu trebuie să ne bată nimeni, că suntem specialişti în a ne bate singuri. Că, oricât de bună şi/sau comercială ar fi piesa, oricât de bună ar fi vocea, oricât de mişto ar fi spectacolul, găsim noi ceva de care să ne împiedicăm magistral. Anul ăsta am reuşit să trimitem o piesă average şi o voce average. Da' copnsumabile amandouă. Deci ne trebuia un spectacol bestial. Şi ce-am produs? O orchestraţie de nuntă, o coregrafie de cămin cultural şi un fundal de "Cântarea României". Cum dracu s-o fi gândit cineva să bage o piesă despre cum petrec curvuştinele balcanice şi s-o ilustreze în background cu rămurele cu flori roz? Acu câţiva ani Dan Manoliu urla prin toată presa că "ne-au încurcat jîpegurile!". Mnoa, şi-acu' le-au încurcat?
• că TVR nu are niciun interes să câtige Eurovisionul. Aşa cum, de altfel, n-avem interes niciunul dintre noi. Câştigătorul organizează ediţia următoare, remember? Păi asta ne-am mai lipsi, câteva milioane de euro date pe un spectacol umplut de TVR cu marine almăjene şi octavieni ursuleşti?