Operaţiile, pacienţii, presa şi mediatizarea

Acum câteva săptămâni se isca o discuţie despre cum şi până unde se mediatizează o intervenţie chirurgicală pe care o suferă o persoană mai mult sau mai puţin publică. Şi o bună parte dintre cei care au intervenit în acea discuţie s-a declarat în favoarea relatării amănunţite cu privire la soarta persoanelor publice. Atunci speţa discutată era a lui Cristi Minculescu.

Ce mă întreb eu este, însă, ce s-a întâmplat cu aceste păreri atunci când s-a operat Andrei Pleşu pe cord. A, nu ştiaţi? Hm, oare de ce? Mai ales că săptămâna trecută s-au lansat două cărţi dedicate lui Pleşu, eveniment la care Gabriel Liiceanu a precizat că "adrisantul" nu e prezent pentru că a suferit, extrem de recent, o operaţie pe cord.

Şi atunci, unde era presa? Nu, nu cred că din bun simţ nu a relatat despre intervenţia chirurgicală. Politica editoriala a marii majorităţi a instituţiilor de presă e deja binecunoscută şi nu ţine cont de rugăminţile celor ale căror detalii private le mediatizează.

Nu, nu cred că e nici pentru că Pleşu nu e ahtiat după apariţiile în presă şi nu anunţă public când îşi rupe o unghie. Ca doar n-o fi Hrebenciuc, să-şi dea analizele la presă când are un banal ulcer, ca mulţi dintre noi. Dar şi despre cei care vor intimitate se află, din gură-n gură până-n fund la taxatoare. Îmi amintesc, de exemplu, cazurile Pittiş şi Pintea, cu care de reportaj în faţa spitalelor.

Şi atunci, de ce nu a relatat nimeni? Până acum am găsit două explicaţii.

Una benignă, care priveşte breasla scriitorilor pe secţiunea de cultură, oameni care sunt mai interesaţi să scrie păreri decât informaţii. Şi atunci spiritul lor de observaţie se atrofiază în asemenea fel încât o informaţie privind suferinţa cuiva din domeniu nu merită trsnamisă mai departe nici măcar într-o conversaţie, darmite într-un articol.

A doua explicaţie este, însă, una extrem de malignă. Pe jurnalişti nu i-a interesat Andrei Pleşu pentru că nu aveau goluri de umplut. Dezbaterile publice au fost atât de ocupate, în ultima vreme, cu arestări şi eliberări, cu muşcături între politicieni, cu cutremure reale sau imaginare, cu certuri editoriale, încât cui îi mai pasă ce se întâmplă cu un om de valoarea lui Pleşu?

Don't get me wrong, nu vreau să văd diagrame cu operaţia, ca atunci când l-au operat pe Iliescu şi, din păcate, operaţia a reuşit. Nici dezbateri întinse în care prietenii lui Pleşu să povestească suferinţele sale cardiace sau în care medici care n-au văzut nicio pagină din dosarul său medical să-şi dea cu părerea despre şansele lui de supravieşuire. Dar parcă simţeam nevoia de o ştire. "Andrei Pleşu a suferit azi o intervenţie chirurgicală pe cord, care s-a desfăşurat fără complicaţii. Scriitorul are 60 de ani şi este cunoscut ca având suferinţe cardiace."