Cum se strâmbă limba noastră

Dacă apari la televizor şi vrei să pari un om deştept, informat, important şi implicat în luarea deciziilor, trebuie să ai un limbaj adecvat. Nu, asta nu înseamnă că trebuie să vorbeşti coerent, concret şi să furnizezi o abundenţă de informaţii.

Dacă vă veţi uita la multitudinea de talk-show-uri veţi vedea că există un mod de exprimare aproape unanim adoptat în ultimii 2-3 ani. Nu abundă în elocvenţă, ci în câteva expresii repetate până când cineva cât de cât avizat în limba română ajunge pe culmile disperării. Iată câteva exemple:

• pe cale de consecinţă - o expresie împrumutată din limbajul juridic, recunoscut pentru arhaismul, "lemnozitatea" şi volumul mare de balast pe care îl conţine. Cu toate acestea, talk-show-iştii au uitat să spună "astfel" şi l-au luat în braţe pe "pe cale de consecinţă" şi-l pronunţă cu emfază tocmai pentru a sublinia o concluzie de maximă importanţă pentru ţară.
• a face vorbire - tot balastul avocăţesc a păstrat în actualitate o expresie folosită în mod obişnuit în perioada interbelică în vorbirea preţioasă a politicienilor veniţi din familii înstărite. S-a propagat în Parlament şi, de-acolo, în întreaga presă prin orice ziarist care încerca să-şi dovedească apropierea de cercurile celor puternici.
• a face sens - traducere mot-a-mot a expresiei "to make sense". Adică un soi de furculision modern, ceea ce spune multe despre cultura celor care-l folosesc.
• cea mai nouă invenţie, încă neadoptată la scară mare, dar care-şi merită locul aici având un potenţial mare de penetrare a sistemului, este "obezitate birocratică", expresie consacrată de micul Boc, preluată repede de pedelişti şi deja propagată prin emisiuni. Probabil că "birocraţia excesivă" era o problemă prea greu de rezolvat.

Pe cale de consecinţă, dacă nu folosiţi expresiile despre care tocmai am făcut vorbire, nu face sens nici măcar să vă referiţi la obezitatea birocratică.

P.S Pentru că vine sezonul, îi rog din sufletul meu mare şi bun pe domnişoarele şi domnişorii de la televizor să nu ne mai ureze "paşte fericit" că nu suntem rumegătoare, să nu mai "sărbătorească sărbătorile de paşte" şi să ne lase cu "încondeierea ouălelor". Sărbătorile sunt "de Paşti" (că numele vine de la pâinea sfinţită, nu de la miei), urările sunt "Sărbători fericite" înainte şi "Cristos/Hristos a înviat" după (extrapolarea de la "Craciuni fericit" la "Paşti fericite" e greşită), iar încondeierea e a "ouălor" (c-aşa zice gramatica). A, şi poate anul ăsta o să se ieftinească sau scumpească produsele, nu preţurile lor. Mulţumesc anticipat.