- L-am cunoscut pe Bogdan Aurescu şi m-a şocat normalitatea lui. Deşi ştiam că e aşa, tot m-a surprins. Fără fiţe, fără aere, uitându-se direct în ochii tăi când îţi vorbeşte, cu simţul umorului, cu elocvenţă în exprimare, cu bun simţ, cu naturaleţe... pfuuuu ce nasol e să fii suprins de normalitate.
- "Conducătorii echipei din Szeged, marea rivală a lui Veszprem, au promis că îşi vor ajuta partenerii de competiţie cu trei jucători pentru meciul viitor, din Liga Campionilor" - un astfel de gest nu se întâmplă pentru că e vorba de Ungaria sau de cluburi puternice. Se întâmplă pentru că e vorba de handbal, un sport în care fair play-ul nu e doar un cuvânt scris pe o pânză cu care se defilează înaintea meciului.
marți, 10 februarie 2009
Surprizele zilei de azi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
bogdan aurescu mi-a fost profesor un semestru. imi amintesc cursurile lui, linistea pe care o emana.
din pacate, tot de la acel curs si din cauca aceluiasi calm al sau, am si niste "traume" de ordin social: multi dintre colegii mei l-au tratat oribil. cred ca se cheama prostie, cu toate ca era mareata facultate de drept.
în românia, echilibrul e considerat prostie, iar calmul un handicap.
Trimiteți un comentariu