Cum să căpuşezi moartea

Se întâmplă uneori să moară câte un om care ar fi meritat să apară la ştiri mai des decât Băsescu, Becali, Boc, Geoană, Năstase, Patriciu, Ţiriac, Vadim etc.

Nu contează cu ce s-a ocupat sau cum l-a chemat, ci doar că era mai om decât toţi cei mai sus menţionaţi. Singurul lui defect era că nu era interesant pentru presă. Că nu scuipa, nu înjura, nu fura, nu minţea.

Totul se schimba, însă, atunci când murea. Brusc devenea erou, mult-mediatizaţii îşi spuneau părerea despre el, ziariştii deplângeau faptul că nu a fost mai cunoscut publicului şi toţi se prindeau într-o horă a plângerii. Şi asta făcea rating. De fapt corect ar fi fost să scriu "pentru că făcea rating".

Poţi trata moartea unui om, indiferent de om şi de modul în care a murit, astfel încât să nu te dai cu curul de pământ de parcă ar fi fost prietenul tău cel mai bun, în condiţiile în care n-ai auzit până atunci de el. Poţi să-l arăţi publicului şi fără să-ţi ştergi o lacrimă teatrală din colţul ochiului, pentru că publicul va fi impresionat de el, nu de tine. Pentru că şi oamenii buni mor în moduri de neînţeles. Şi, pentru că sunt buni, parcă merită mai mult decât alţii să rămâi şi tu la fel de demn pe cât a fost el.

N-am auzit de Marian Cozma până ieri. Probabil că nici n-aş fi auzit pentru că, nejucând fotbal, numele său n-avea şansa să ajungă prea des prin presă. Dar a murit într-un mod stupid şi a fost peste tot. Şi toţi reporterii voiau să afle cât mai multe despre el şi toţi talk-show-iştii de serviciu îl deplângeau ca pe un om cu un caracter formidabil. Deşi nici ei nu-l cunoscuseră.

Şi, la înmormântarea sa, toţi cei care nu-l cunoscuseră se vor amesteca cu cei din viaţa lui. Şi lacrimile lor teatrale vor avea aceeaşi culoare şi acelaşi gust ca ale celor care i-au fost aproape. Frunţile lor se vor apleca la fel de jos, dar numai atunci când, cu colţul ochiului, vor vedea că nişte camere de filmat se îndreaptă spre ei. Se vor declara marcaţi, îndureraţi, şocaţi.

Şi a doua zi vor uita. De tot. Vor reveni la Băsescu şi Patriciu, la Vântu şi pământu', la petrol şi gaze, la Mitrea şi Geoană, la Boc şi Parlament, la Mitică şi Naşu'.

Încercaţi, peste o lună, să-i întrebaţi pe talk-show-işti cine e Marian Cozma.