Vă rog, urmăriţi-mă pe mine

N-am văzut demult o asemenea adunare de scenarii paranoice ca în dezbaterile pe tema stocarii datelor privind convorbirile telefonice si email-urile. Parcă dă Armaggedonul peste noi, aşa se jeluiesc câte unii pe la televizor. De la moderatorii care vorbesc, brusc, despre ascultarea telefoanelor si violarea corespondenţei, până la politicieni cretini care n-au nici cea mai vagă ideea despre ce vorbesc.

Io recunosc că n-am apăsări legate de vreo nouă ordine mondială sau vreo mare conspiraţie evreiască sau masonică sau o omului nou. Mi se fâlfâie de aşa ceva. Dacă există, oricum o să se întâmple indiferent de cât chiţăim noi sau nu. Apoi io n-am nimic de ascuns. Nu fac afaceri ilegale, nu vând secrete naţionale, nu trădez partide şi nu dau informaţii serviciilor secrete. Deci mă doare fix la bască dacă stă cineva cu muştiucu' de microfon spre mine. Dacă ajung io să fiu de interes pentru serviciile secrete înseamnă că ţara asta o duce bine şi toate problemele s-au rezolvat.

Da' ce nu înţeleg eu e de ce cred unii că până acum datele astea nu se stocau şi că până acum, dacă doreau, serviciile secrete nu aveau acces la ele. Firmele de telefonie stochează toate aceste date pentru că altfel nu pot să le scrie pe desfăşurătoarele pe care le ataşează facturilor. Cei care găzduiesc adrese de mail păstrează pe server toate conversaţiile, că altfel nu le-ar mai vedea proprietarul in inbox, sent, bulk şi alte asemenea. Deci, până la urmă, ce aşa mare tragedie? Că factura mea detaliată poate ajunge la un poliţist sau procuror? Sau că o să vadă cineva că-mi trimite maică-mea mail-uri de câteva ori pe săptămână? Cred că mă repet, dar mă doare fix la bască.

Mi se pare uşor ipocrit să ne minunăm cu toţii de felul în care poliţiştii americani din filme îşi încep o anchetă cerând desfăşurătoarele de la telefon, iar apoi să ne dăm de ceasul morţii că dacă ne face nouă cineva acelaşi lucru ne calcă în picioare râul-ramul. Nu că?

P.S. Cea mai fantastică opinie pe această temă a avut-o azi excepţionalul, inegalabilul, mereu invitatul Aurelian Pavelescu. Citez din memorie: oricum e o lege inutilă. Infractorii au aflat de această lege şi găsesc alte căi de a comunica. Q.E.D.