Poporul de nesimţiţi

Cei mai mulţi dintre locuitorii acestei ţări fac parte dintr-un popor al lor, care a ridicat nesimţirea la rang de educaţie de familie şi încearcă să-şi impună modelul peste tot.

Cei care fac parte din vocala grupare sunt uşor de recunoscut: distrug tot. Ce e al lor e distrus pentru că e al lor. Nu contează că e casă, masă, nevastă sau copil. Pe principiul "eu te-am făcut, eu te omor". Ce nu e al lor e distrus pentru că nu e al lor. Şi dacă nu e al lor, nu le pasă.

Mă gândesc la poporul ăsta al nesimţiţilor în fiecare zi. Pentru că în fiecare zi trec pe lângă zeci de pereţi mâzgăliţi cu inspripţii, semnături sau desene fără înţeles. Fără vreo urmă artistică, dârele de vopsea nu au decât un singur scop: acela de a distruge.

Ieri au fost date jos toate cartoanele de pe pereţii pasajului de la Universitate. În dimineaţa asta, la intrări, pereţii proaspăt placaţi erau deja mâzgăliţi cu vopsea neagră. Hieroglife fără sens pentru noi, ăstialalţi. Probabil noul idiom al poporului de nesimţiţi.

Dacă îi veţi întâlni şi îi veţi întreba "de ce?" vor spune "păi oricum pasajul ăla e de căcat". Afirmaţia e corectă în conţinut. Patinoarul de sub intersecţia de la Universitate are pavajul vălurit, pus asimetric, deja crăpat. Are pereţi şi stâlpi chicioşi, un tavan demn de un cămin cultural şi nici măcar becurile din pereţii care împrejmuiesc scările nu sunt puse drept. Dar poate fi asta o motivaţie să distrugi?

Tot din poporul de nesimţiţi face parte şi o altă specie, mai puţin activă. Nu distruge, dar nici nu curăţă.

Preferă să se plângă că i-a murdărit cineva peretele, decât să-l cureţe. Chiar dacă pereţii cu multiple straturi de mâzgălituri adăpostesc magazine cu produse de mii de euro. Preferă să vadă un an întreg pata rămasă acolo unde, din greşeală, a răsturnat o jumătate de cutie de ulei de motor, decât să o cureţe. Vara se va plânge că miroase a rânced, iar toamna că, pe ploaie, a uitat de pată şi şi-a murdărit pantofii.

Poporul de nesimţiţi este în continuă creştere. Îi vedem în fiecare zi, în orice parte am întoarce capul. Pentru că e mai simplu să fii nesimţit. E mai uşor să faci rău. În fond şi la urma urmei, cui nu-i place, să plece, nu?