M-am apucat să mă uit la America's Got Talent după ce zuzele de la Indiggo au trecut de preselecţie. Am vrut doar să înţeleg cum naiba de le-au ales şi pe ele. Am reuşit să înţeleg, dar, între timp, a reuşit să mă prindă concursul, aşa că acum ştiu ce dau jos de pe net miercuri şi joi :)
Am înţeles astfel că entertainmentul american e o industrie extraordinară, care oferă şansa oricui, nu doar băieţilor burtoşi şi fufelor cu curu' vizibil sub fustă. Primii 40 de concurenţi au vârste de la 4 la 72 de ani, sunt mici, uriaşi, extrem de slabi, extrem de graşi, cu studii, fără studii, frumoşi, urâţi. Cântă, dansează, ţopăie, mimează, se bat. Nu le dă nimeni cursuri de canto sau dans sau orice altceva. Şi totuşi sunt mai interesanţi, amuzanţi, şarmanţi, nebuni, mişto, drăguţi decât ar putea să fie strânşi laolaltă concurenţii din 50 de sezoane megastar, popstar şi alte asemenea. Până şi ăia nebuni, care n-ar trece niciodată de vreo preselecţie, sunt mai mişto decât ai noştri :)
Şi nu le zice nimeni "te-ai îmbrăcat frumos, îţi vine culoarea asta" sau "trebuie să poţi cânta orice". Din contră. Fiecare face ce vrea, în stilul pe care-l vrea. Dacă vrea să imite pe cineva, feel free to do it. În primii 40 au intrat 4 imitatori. Doi îmi sunt dragi.
Sinatra a trecut deja în primii 20, Elvis află în seara asta.
P.S. Pentru curioşi, surorile Indiggo intră în seara asta în concurs, dar abia săptămâna viitoare vor afla dacă merg mai departe. Şi nu vă mai daţi cu curul de pământ că fac România de ruşine. Au fost admişi alţii şi mai penibili şi oricum marea majoritate a publicului american crede că-s din Rusia :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu