marți, 5 august 2008

Şi totuşi de ce?

De ce să nu facem teledon să contruim diguri? De ce mai bine adunăm în fiecare an donaţii de sute de mii de euro pentru construit case în aceleaşi lunci care vor fi inundate şi anul următor?

De ce să le reproşăm ţăranilor că nu-şi asigură casele, când companiile de asigurări fie refuză să asigure un imobil dintr-o zonă inundabilă, fie stabilesc prime enorme?

De ce, în loc să cheltuim bani reconstruind de 10 ori aceeaşi casă, să nu ne folosim energia convingându-i pe cei care locuiesc în luncile inundabile să se mute pe dealul de lângă?

Pare cinic, dar am vazut prea multe inundaţii la viaţa mea. Mi-am murat prea mult picioarele prin noroaie ca să înţeleg de ce, de mai bine de 10 ani, procedăm după aceeaşi reţetă. De ce reacţionăm, în loc să acţionăm. De ce tratăm efectele şi ignorăm cauzele.

Se fac imediat 20 de ani de când investiţiile în infrastructură lipsesc aproape cu desăvârşire. Diguri, canalizări, poduri - toate cedează pentru că le-am ignorat. Poate ar fi cazul să le facem nişte operaţii finanţate prin teledonuri.

Niciun comentariu: