miercuri, 18 iunie 2008

La cald, cu tristeţe, dar cu încredere

Io n-am înţeles ce-am jucat în seara asta. N-am înţeles de ce n-am reacţionat măcar după pauză la ce se întâmpla la Italia - Franţa. N-am înţeles de ce se tot uita Mutu către Piţurcă, de parcă era pârâciosul clasei. N-am înţeles de ce pasele lui Chivu păreau date de-un începător. N-am înţeles de ce a intrat din nou Daniel Niculae pe post de salvator al atacului. N-am înţeles de ce Florentin Petre şi nu Marica. N-am înţeles de ce în careul olandez ne surprindea dacă se apropia mingea de noi. N-am înţeles de ce ne-a fost frică într-un meci în care trebuia să intrăm ca o echipă care nu are ce pierde.

Încrederea din titlu vine din faptul că cele trei meciuri de la ruopene ne-au arătat că începem, pentru prima oară după mulţi ani, să ne închegăm ca echipă. Că Piţurcă are curajul să ne împingă la ofensivă.

Problema noastră este, fără urmă de îndoială, psihicul. Şi atacul, da' asta se mai poate regla. Dar cu psihicul pare să fie o problemă genetică. Ne e frică, ne îmbătăm bazându-ne pe alţii, în loc să ne construim acea furie constructivă cu care întorci scorul. Ne prăbuşim uşor şi ne ridicăm greu.

Iar ştergerea cuvintelor bune după o dezamăgire nu ajută niciodată. Nu ajută să ştergem bucuria din două meciuri doar pentru că nu ne-a plăcut ce-am văzut într-un meci. Am intrat în grupe considerându-ne singuri ciuca bătăilor şi-am ratat ieşirea onorabil.

Putem critica, putem pune întrebări acide, dar trebuie să vedem şi că am avut momente pe care nu le speram. Am văzut că ştim să jucăm, am văzut că nu mai trebuie să ne fie frică de arbitri, am văzut că ştim să ne încurajăm. Iar singurul jucător căruia nu-i putem reproşa absolut nimic e Lobonţ. Avem portar mare, şi, potrivit indicilor de performanţă de până acum, avem al doilea portar ca valoare din Europa.

Mulţumim băieţi, rămânem alături de voi. Urmează Mondialul.

3 comentarii:

hadean spunea...

pai eu ce zic? radem, glumim, intepam dar echipa nu-i chiar de doi lei. Incă mai are nevoie de rotobil că nu se tine prea bine pe picioare dar cu un pic de antrenament psihic, mai mult decât fizic (am văzut că ştiu să alerge, să dribleze şi să sufle mingea adversarilor) cred că mai putem stoarce de la naţională o vadră-două de bucuie în viitorul apropiat.

Tiribonflax spunea...

mai bine punem psihicul în rotobil şi-l punem să umble, că deocamdată stă cu cracii-n sus şi rânjeşte tâmp :)

iulian n. spunea...

Oameni buni, cum sa-l pui pe al mai psihic dintre toti sa traga 11 metri? Adica mergi pe chinta sparta