"4,3,2" - film absurd

Nu m-am uitat până acum la "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" deşi îl am în laptop de câteva luni. Având în vedere sensibilitatea mea faţă de subiectul avortului, pur şi simplu nu m-am considerat în dispoziţia necesară. Sâmbătă seară am dat peste el la HBO, fix la început şi-am zis "gata, mă uit". Aveam şi sprijinul moral al unei prietene care mă însoţea pe mess. :)

Şi concluzia a fost că într-un episod din "Tânăr şi neliniştit" se întâmplă mai multe decât în filmul ăsta. Şi mai logice. Că tot ce-am aflat e că două tipe s-au culcat cu un domn Bebe, care semăna cu un electrician, pentru ca el să-i bage uneia o sondă de plastic prin care o reuşit să-o scape, în câteva ore şi fără dureri, de o sarcină de peste 4 luni. Păi lu' domnu Bebe ăsta i-o zic să-i dăm Nobelul pentru medicină, că "tratamentul" e fantastic. Şi şi-l permite oricine.

N-am înţeles nici drama pe care ar fi trebuit s-o creeze în sufletul meu filmul şi nici jocul celor două actriţe, care n-au făcut altceva decât să vorbească repede şi aproape în şoaptă. Am înţeles însă fascinaţia străinilor pentru film, pentru pitorescul lui şi pentru lumea atât de diferită de a lor. Mai ales că ei nu ştiu că o bună parte dintre detaliile de exterior nu existau înainte de '89, că văd, de exemplu, tramvaie şi autobuze care au fost fabricate în ultimii zece ani.

Dar pentru noi, care ştim cum arătau străzile noaptea pe vremea aia, ştim cum se purtau oamenii pe atunci şi, mai ales, ştim adevăratele drame pe care le-au trăit femei care au fost mutilate sau chiar omorâte în timpul încercărilor de avort cu andrele şi alte asemenea.............. filmul ăsta e de-un absurd fantastic.