La concertul Metallica probabil voi sta acasă şi voi asculta Metallica

Cică vine Metallica, din nou, să cânte în România. Nu e rău, zic. Am putea să declarăm 2008 - Anul rockului tinereţilor noastre. Cu Manowar, Judas Priest, Iron Maiden plus Metallica ne retrăim tinereţea.

(UPDATE: unii spun că Metallica vine pe 26 iulie la RomExpo, alţii că de fapt nici vorbă să vină)

Citesc cum s-a fleşcăit Chinezu de emoţie când a auzit că vine din nou Metallica. Şi să vezi dezamăgire dupa concert. Cei patru, cu Robert Trujillo, nu cu Jason Newsted-ul pe care-l ştiam pe vremea noastră, o să vină să-şi promoveze albumul pe care-l vor lansa anul ăsta. Deci 90% din melodii vor fi în absolută primă audiţie. Şi, trebuie să recunosc, după Load şi ReLoad pe mine cel puţin n-au mai reuşit să mă mai fleşcăie melodiile lor.

M-am uitat şi la Some Kind of Monsters, încercând să înţeleg ce-a fost în capul lor când au scos St. Anger. N-am înţeles decât că se cam săturaseră. Acu, din câte ştiu eu, albumul de anul ăsta (care nici nume n-are încă) e pornit din vreo 14 piese rămase neincluse pe St. Anger. Şi-atunci de ce să mă duc, probabil la mare înghesuială şi bătoceală tinerească? Că până atunci schimb şi io prefixu', n-oi mai fi aşe virgonţă ca acu.

Nu mai bine stau eu acăsucă, lângă frigiderul cu bere, cu gaşca, cu lumina stinsă, în fum gros de ţigară, în tricoul cu Metallica pe care l-am pus bine la păstrare în casa natală (alături de cele cu Slayer, Manowar, Sepultura, Guns si Maiden) şi cu un playlist de câteva ore din Kill 'Em All, Ride the Lightning, Master of Puppets, And Justice for All şi aşa-numitul Metallica '91.

Că doar aşa o să am senzaţii de felşcăială ca cele pe care mi le-ar fi trezit Metallica la un concert ca cel de mai jos.