Noaptea îmi place să merg cu taxiul prin Bucureşti. Nu se vede gunoiul. Nu te-mpiedici de oameni nesimţiţi. Nu stai juma de oră să treci de-un semafor. E cald Bucureştiul noaptea.
Noaptea îmi place să merg cu taxiul. Mă joc de-a venitul sau de-a plecatul. În funcţie de stare, îmi imaginez că plec din oraş pentru multă vreme sau că vin în oraş după multă vreme. Se vede diferit decorul când priveşti aşa.
Noaptea îmi place să merg. Dacă ar fi după mintea mea, aş umbla pe străzi in neştire după ce se-ntunecă şi se goleşte de oameni. Uneori îmi imaginez viaţa oamenilor din spatele ferestrelor luminate. Întotdeauna viaţa oamenilor imaginiari e mai împlinită decât viaţa mea.
Noaptea îmi place. Ziua nu-mi place, e prea amestecat totul. Prea strident. Noaptea te lasă să-ţi iei şosete de culori diferite.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Si mie imi place noaptea. Exact asa cum descrii tu.
Trimiteți un comentariu