luni, 18 februarie 2008

Parfum de-acum 18 ani

În '90 obişnuiam să fac în fiecare sâmbătă dimineaţă o plimbare prin marea majoritate a consignaţiilor proaspăt înfiinţate în urbea mea natală. Aproape întotdeauna rămânea doar o plimbare, nu se lăsa cu cumpărături. Şi timp de cîteva săptămâni am admirat intr-un raft, într-o chichineaţă din Piaţa Păcii, o sticluţă de ceea ce eu pe-atunci numeam parfum. Etichetă negru cu verde, în degrade, scris argintiu "NOIR". După câteva săptămâni am cerut vânzătorului să mi-l arate. Miroasea exact cum îmi imaginasem. Am visat la el câţiva ani. În 1994 eram la mijloc de liceu. Abia atunci mi-am cumpărat "NOIR", în prima lună de alocaţie.

Azi dimineaţă i-am simţit mirosul, la metrou, pentru prima dată după aproape 10 ani. În câteva secunde m-am văzut din nou în chichineaţa din Piaţa Păcii. Unde mai era şi o pereche de pantofi negri de lac, cu tocul pătrat şi botul ciobit. Încercam să-mi conving părinţii să-i cumpere, că-i pot repara cu lac de unghii.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Si dupa ce iti e dor cel mai mult? Dupa chichineata? Dupa parfum? sau dupa adolescenta?

Bella spunea...

de senzatie :)