Netul e tot timpul actual, ca Caragiale

Aţi văzut ce s-a-ntâmplat ieri la Sinteşti? Iaca explicaţia:

Muma lu' Fane. Babanu'.

Pe o stâncă neagră, într-un nou palat,
De unde cură-n cap aeru condiţionat,
Cu creneluri multe, chiar ca o pagodă,
Plânge o Pirandă pe-o sofa comodă.
Căci la ceas de seară, soţul ei iubit
A plecat cu-o şustă şi n-a mai venit, (fi-i-ar neamu' de bişnitar)
Ochii săi adânci şi negri ca cafeaua,
Caută febril, în cinci colţuri, steaua.
Buzele ei, dulci ca carameaua
Susură blesteme, albe ca şi neaua.
Buclele-i cărbune cad pe negrul sân
Roza, mătrăguna pe faţă-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o apostrofează.
- Haoleo, femeie, aşa te-nvăţai?
Nu ţi-am mai zis, fă? Cum îl creşti, aşa-l ai.

Poemul întreg, făcut public în vara anului trecut, îl găsiţi pe metropotam.