De criză

• Duminică, zona comercială Băneasa: 70% din parcare era goală, dar prin magazine era plin. Adică au devenit rentabile rutele RATB în zonă?
• Singurele afaceri pe care nu le văd restrângându-se sunt farmaciile. Ba chiar din contra, au apărut cateva noi.
• De ce să prelungeşti programul la un magazin până în noapte, dacă la 8 seara deja e gol?
• De 5 luni, de fiecare dată când mă gândesc că aş vrea să mă duc la dentist, apare o altă cheltuială babană care să mă dezechilibreze financiar. Ar trebui să nu mă mai gândesc?

Cohen se mută de lângă berea gratis

Locdul de desfăşurare al concertului lui Leonard Cohen de la 4 septembrie a fost schimbat din cauză de festival al berii. Păcat, cred că ar fi fost interesant să auzim "Democracy" cu Casa Poporului pe fundal.

"Nu am fi fost de acord ca Leonard Cohen să vină la Bucureşti" pare că a fost reacţia organizatorilor turneului. "Concertele lui Leonard Cohen se ascultă cu mâna pe buze pentru a păstra tăcerea, cu ochii închişi pentru a degusta atmosfera (...) Ne pare rău că berea bate de data asta poezia", zic şi organizatorii de la Bucureşti.

Aşa că ne luăm frumos sarsanalele şi ne mutăm pe Stadionul Iolanda Balaş Soter (Tineretului), adică taman lângă stadionul de rugby pe care am fost anul trecut să-l vedem tot pe Cohen. Parcă totuşi e mai bine aşa, printre părculeţe şi în linişte, decât printre ministere şi parchete şi mastodonţi de beton.

Da' rămâne un mister cum s-or fi gândit inteligenţii ăia din Primaria Bucureşti să dea aprobare pentru Tuborg Fest în acelaşi timp şi la doar 2-300 de metri de locul în care, cu vreo trei luni înainte, dăduseră aprobare pentru Cohen.

Cum e cu feminismul ăla?

Am oripilat doi oameni acu câteva zile când mă manifestam mai mult decât uşor isteric c-aveam 5 femei în acelaşi timp pe cap. Ambii mi-au zis că mă credeau emancipată, feministă inteligentă şi că cum poate fi o femeie misogină. M-au pus pe gânduri, că credeam şi io chestii frumoase despre mine şi cică dacă-ţi zic doi, atunci e de naşpa.

Da' mă, până la urmă ce-i feminismul ăsta? Că n-o să-mi ard veci sutienele nici în public, nici în privat. Şi să mor dacă mai vreau să votez. Pantaloni port on a daily basis. Iar la cratiţă stau doar dacă am chef. Deci unde se mai manifestă feminismul în ziua de azi? Să aibă femeile salarii cât bărbaţii, să fie promovate în politică şi în funcţii de conducere. Numa că-s femei sau că îs mai bune? Că numa nu pricep. Egalitate de şanse în ce?

Deci mă, ăia doi, notaţi bine: io îs feministă. Nu mă ascund după bărbat şi nu depind de el. Nu stau moţ în vârful casei aşteptând să mă bage în seamă. Îl folosesc pentru sex, procreat, dus gunoiul şi spălat vase. Şi mă, n-am văzut veci 5 bărbaţi la un creier, îngrămădindu-se să facă munca unuia singur.

Dacă isteria provocată de două ore petrecute cu 5 femei agitate, încete şi ilogice mă face misogină, m-oi împăca şi cu asta. O să devin un paradox şi-o să mă auto-donez cercetătorilor britanici să desluşească mecanismele psihologice din care rezultă feminismul misogin.

Scurte stupizenii de la televizor

• Cât de penibil trebuie să fii să discuţi despre arme şi terorişti şi securitate naţională şi să te întrerupi din când în când zicând "în curând va ateriza Madonna"?
• Cât de ipocrit trebuie să fii să întrebi de ce s-a plătit din bani publici un eveniment care oricum ar fi avut loc pe banii unui privat, când difuzezi zilnic o emisiune pe care accepţi plată din aceeaşi sursă publică, deşi ai fi realizat-o şi fără?
• Cât de lobotomizat trebuie să fii să-l aduci pe Nicu Bănicioiu în faţa camerelor şi să spui "domnul deputat ne va explica ce trebuie să înţelegem"?
• Cât de rău trebuie să ajungi să-ţi faci programul editorial zilnic în funcţie de ce scrie Sorin Roşca Stănescu pe blog?
• Cât de slab de înger şi de nefericit trebuie să fii să declami cu o voce tremurândă "iată, Madonna a călcat pe pământ românesc"?
  

Azi începe Cohen-mania :)

AMR 10 :-D

De ce să nu poţi avea o memorie nouă?

Când îţi funcţionează prost un rinichi, mergi la medic şi-l scoţi. Când inima e defectă, mergi la medic şi-o înlocuieşti. Când ţi se zdrobeşte un picior, mergi la medic şi-l taie şi-ţi pune proteză. Dar când amintirile ţi-s defecte şi afectează felul în care-ţi trăieşti viaţa, ce faci?

Şi dacă ai putea să mergi la medic să-ţi dea o memorie nouă, te-ai duce? Te-ai programa cu o lună înainte şi apoi ţi-ai petrece timpul scriind lucrurile pe care vrei să le ţii minte. Apoi te-ai interna frumos şi ai scăpa de tot balastul. Ai citi notiţele şi ai lua-o de la capăt fresh, fără sechele.

Aseară m-am uitat la interviul de aici şi l-am invidiat pe om din multe puncte de vedere. Cred că aş vrea şi eu să păţesc ca el, da' nu la 50 de ani :) Acuma, dacă s-ar putea. Se mai bagă cineva?

Poze şi-o tichie

În cele vreo 5 ore petrecute sâmbătă în Herăstrău, am descoperit de ce i-a trebuit Primăriei Bucureşti tichie de mărgăritar şi a dat peste 100.000 de euro pe păsări: ca să le ţină înghesuite în apă murdară.

Vreo 20 de lebede negre şi albe şi raţe de tot felul stau îngrădite lângă un pod, prin mătasea broaştei şi mizerii. Şi sunt şi păzite să nu carecumva să păţească ceva.

Norocul sărmanelor zburătoare că nu prea simt mirosurile, care te duc cu gândul la un ţărm de mare pe care putrezesc alge amestecate cu peşti.

Din fericire pentru ele, veveriţele nu trebuie să îndure acelaşi miros şi nici nu-s îngrădite într-o îngrămădeală murdară.

N-am avut nuci la noi, aşa că nici nu ne-au acordat multă atenţie. Dar în cele 5 minute cât am urmărit două dintre ele, au zburat prin vreo 10 copaci, la înălţimi de aproape 10 metri.

Am mai văzut şi 8 perechi de proaspeţi miri procedând conştiincioşi la kitschosul obicei de a se poza ba cu ceasul floral care nu funcţionează, ba cu murdarele si inesteticele fântâni arteziene, ba cu femeia cu ulcioru' sau chiar şi cu maşinile de la intrarea din Aviatorilor. Oricât aş încerca, nu-mi dau seama care e schepsisu' să ai poze de nuntă cu rolleri sau gherete de bere sau maşini în fundal.

Vreo trei artisticării compuse cu aceeaşi ocazie puteţi vedea aici.

Bucureşti şi eu

Cele mai nasoale momente pe care le petrec în Bucureşti sunt cele în care îl regăsesc chiar şi după o absenţă de doar câteva zile. Nicicând altcândva nu-s mai deprimată decât în primele zile după reîntoarcere, când tot ce văd în jur e murdar şi ţipător, iar toţi oamenii pe care-i întâlnesc pe stradă sunt gălăgioşi, încruntaţi şi cenuşii. În prima săptămână nu văd decât feţe strâmbe şi mult jeg. E deprimant şi trist şi născător de dorinţe de evadare.

Apoi vine veşnica obişnuinţă, în care creierul nu mai procesează decât ciclul birou-pat, ochii nu mai văd jegul de pe străzi, nasul nu mai simte mirosul lăsat în urmă de cei care ar trebui să cureţe gunoiul, urechile nu mai bagă de seamă că vecinii de deasupra îşi aruncă gunoaiele pe geam, iar pielea nu mai atinge nimic. Iar în rarele şi scurtele momente în care conştientizez împrejurimile nu fac decât să mă întreb cum îşi poate cineva construi viaţa aici.

Până de ceva vreme suportam Bucureştii noaptea, spunând că luminile dau farmec cenuşiului, mizeriile se estompează, iar răutatea de pe feţele oamenilor nu mai e vizibilă. O fi fost farmecul pe care-l simte în faţa becurilor colorate oricine a crescut într-un oraş mic. Mi-a trecut. De vreo un an luminile sunt dezordonate, culorile sunt kitschoase, oamenii sunt la fel de urâţi.

And now what?

Jay Leno se întoarce

Pe 14 septembrie, în primetime-ul lor. Cu Jaywalking, headlines, Kevin Eubanks şi tăfelu' de chestii noi. Invitaţii la prima emisiune vor fi Seinfeld, Jay Z, Rihanna şi Kanye West.

Vreo jumătate din clipurile de pe site-ul oficial nu pot fi vizionate din România, da' noroc cu FoxyProxy :)

Aaaaaaanyway, important e că se-ntoarce, că O'Brien e de plict rău.

Video Recaps | Full Episodes | Webisodes

Pozeeeeeeeeeee :-)

ni aci

Chaotic dynamics

Constatare

Cel mai mare dezavantaj al omului, o dată cu înaintarea în vârstă, e că se cunoaşte prea bine.

Spune că se maturizează şi se aşează, dar, de fapt, începe să se ferească de lucrurile care i-au provocat în viaţă cele mai high şi cele mai low momente.

Încearcă să se înconjoare doar de ceea ce îi aduce un minim de confort şi spune că e cumpătat. De fapt preferă siguranţa mersului aplecat, temându-se că dacă se îndreaptă va cădea de prea sus, iar dacă se întinde pe jos va ajunge să se târască.

Şi nici măcar nu-şi dă seama cât de obositor e. Când e pe burtă, nu trebuie decât să încerce să se ridice. Când e în picioare, nu trebuie decât să încerce să nu cadă. Dar când e aplecat, trebuie să se concentreze să nici nu cadă şi să nici nu se ridice. Şi nu-i mai rămâne nici timp, nici putere, nici dispoziţie să se bucure. De nimic.

Uelcăm bec tu mi

Din atâţia blogi şi bloage,
Mulţi mi-s dragi şi mulţi mi-s drage,
Că de mult ce mă blogesc
Şi mai mult le îndrăgesc.

Cheful de ne-scris vine tiptil şi loveşte când nici nu te-aştepţi. Durează mult, da' nu doare. Cel mai greu e să-l convingi să plece, să faci legătura aia dintre creier şi degete, să downloadezi de la mansardă toate gândurile care ţi-au trecut prin cap. Dar dacă gândurile astea n-au relevanţă? Dacă tot cheful de ne-scris le-a modificat, ca un soi de Hawthorne effect aplicat pe dos? Cum distingi dacă printre gândurile astfel contrafăcute s-a strecurat şi unul adevărat? Şi, de fapt, chiar dacă l-ai identifica, de ce să-l zici? De ce să încalci intimitatea gândului făcându-l public?

Back

N-am murit. Nici io, nici blogu'. Revenim. Amândoi. Mintenaş.

Bătaie de joc

Singurul lucru pe care-l pot spune despre ce s-a întâmplat azi la Cotidianul e că a fost o bătaie de joc. Varianta cu coaie ar fi fost să iasă onor conducerea şi să zică "juma din redacţie tre să zboare, acu hai să decidem cine stă şi cine pleacă". Numai că pe-acolo nu s-au întâmplat demult lucruri cu coaie, deci tocmai de-asta n-ar fi trebuit să surprindă pe nimeni. Plus că totul se încadrează în politica marilor trusturi din ultimii ani, în care ziariştii nu s-au angajat, ci s-au cumpărat.

N-am să fac parabole despre calitatea ziarului sau a angajaţilor săi pentru simplul motiv că n-am mai citit un ziar dintr-un capăt în celălalt de vreo trei ani. Drept e şi că nici n-am auzit de foarte multe ori de vreo bombă lansată de Cotidianul în ultimii ani. Da' asta e vina conducerii dintr-un capăt în altul. Că dacă eşti şef şi nu eşti mulţumit de cum îţi muncesc oamenii, îi dai afară şi aduci alţii. Şi alţii, şi alţii, până merge treaba cum vrei tu.

Mă, da' oare Turcescu nu-şi dă demisia că nu poate trăi din ăia 10.000 de euro care i-au rămas după ce i-au tăiat din salariu?