Deci, când e următorul concert Cohen în Bucureşti? :-) Am văzut aseară multă lume care a fost şi la concertul de anul trecut. Şi sunt convinsă să ar veni şi dacă ar mai fi altul luna viitoare.S-a cântat, s-a aplaudat, s-a dansat, dar mai ales s-a zâmbit mult. Genul de concert la care te simţi apropiat de toţi cei pe care-i vezi, deşi nu-i cunoşti.
Am avut iar un eveniment la care lumea a ştiut să ajungă la timp, n-a murit de sete sau de lipsă de wc-uri, n-a fluierat, n-a înjurat şi nici nu s-a plâns dacă n-a fost îndeajuns de aproape încât să vadă scena. Pentru că muzica lui Cohen se trăieşte, se simte, se ascultă, se respiră. Şi nu se poate povesti. Nici măcar modul extraordinar de a vorbi cu publicul prin piesele cântate.
Iar Cohen... ah, Cohen. Dacă se perfecţionează clonarea, pe el îl vreau eu. Pentru că totul ce face e fermecător. De la modestia cu care vorbeşte, la voioşia cu care ţopăie la propriu la fiecare ieşire din scenă, de la recunoştinţa şi umorul cu care-şi tratează oamenii din trupă, la părerea de rău că, după două bisuri lungi, trebuie, totuşi, să încheie concertul. Şi până la naturaleţea cu care face backing vocals, lăsând-o pe Sharon Robinson să fie lead la Boogie Street.
A fost un concert relaxat de ambele părţi, ca o întâlnire între doi prieteni buni. Culoarele dintre scaune erau pline de oameni stând pe iarbă (Stadionul Tineretului a fost o binecuvântare faţă de cum ar fi fost pe asfaltul din Constituţiei) şi atmosfera întreagă dădea senzaţia de un Hyde Park la scară mică.
Iar finalul... "To you friends, who kept my songs alive all these years, my deep gratitude! It is a great honour to play for you. You've been through so much, you know so much of the human spirit, where it can thrive and where it can fall. It is an honour to play for hearts like yours, to be accepted by you. So, we don't know when we will pass this way again, friends. Until then, may you fall on the side of luck, may you be surrounded by friends. And if this is not your luck, may the blessings find you in your solitude. We are deeply greateful for the hospitality that you've shown us this evening."
Şi asta după un "Lover Lover Lover" cum n-am crezut c-o să aud live şi un "Famous Blue Raincoat" care ar fi dat fiori oricui.
Poze? Da, negreşit. Câteva din cele fix 449 pe care le-am făcut le găsiţi aici :)
